Spuneam într-o postare anterioară că anul acesta este, pentru mine, anul ”iubirii de mine”, vizualizam atunci acest traseu ca urcarea pe un munte (îmi imaginam un fel de Retezat – stâncos, abrupt, cu povârnișuri periculoase, dar nu-mi închipuiam că va fi un Everest care-mi va tăia – pe alocuri – răsuflarea).
Acum un an și jumătate participam la o conferință despre Puterea Prezenței Conștiente, susținută de Daniel Siegel, la București. Conferință organizată de Gaspar Gyorgy și Otilia Mantelers, ce a reprezentat pentru mine un punct de cotitură extrem de important. Am înțeles atunci multe despre mine, despre ce aveam să schimb, să transform și mai ales despre relația cu copiii mei. Daniel Siegel spune: ”Când părinții nu-și asumă responsabilitatea pentru propriile probleme rămase în suspensie, ei pierd nu doar prilejul de a deveni părinți mai buni, ci și pe acela de a-și continua propria dezvoltare.” Și-am rezonat cu asta, am descoperit că dezvoltarea personală, un contact frecvent cu tine însuți, îți îmbunătățește relațiile cu ceilalți și te face mai conectat la tine și la oamenii din jurul tău Tot atunci am luat contact pentru prima dată cu conceptul de MINDSIGHT (capacitatea de a percepe propria noastră minte și mintea celorlalți) și cel de MINDFULNESS (prezența conștientă, sau decuplarea pilotului automat). Au urmat apoi Conferința IMAGO (care m-a învățat că iubirea vindecă și dacă o dăruiesc ne este tuturor mai bine) și Conferința Puterea Relațiilor care a atins puncte sensibile pentru mine atunci, care ies la suprafață mai ales acum și mă bucur că am aflat despre ele, că știu de unde vin cum să le gestionez.
Revenind la ”iubirea de mine”, organizarea conferinței a adus multe provocări și a scos mulți ”monștri” din dulapul copilăriei. Am retrăit multă rușine, teamă, vulnerabilitate și mai ales sentimentul că nu pot duce la capăt ce mi-am propus, că nu sunt destul de bună, că mi-ar fi mai ușor să renunț. (Așa cum în școala generală învățam acasă – a se citi toceam, fiindcă abia foarte târziu am înțeles ce înseamnă a învăța – iar când ajungeam înaintea orei respective uitam bucați bune, pe care nu știam să le reîmbin și, fie mă rugam- in gând – toată ora să nu mă asculte, fie preferam să zic ca nu am învățat decât să risc să mă bâlbâi, sau să fac confuzii și ceilalți să râdă de mine, ori profesorul să-mi zică cât de ”bună de nimic” sunt). Așa și acum, vizualizam cât de ușor ar fi să sun și să anulez – asta la început când încă lumea nu știa, la scut timp nici această variantă nu a mai fost accesibilă. Apoi am primit critici aspre cu privire la unele acțiuni întreprinse, poate greșit, și m-am simțit expusă direct și vulnerabilă. Ooooo și rușinea, rușinea e bine înrădăcinată izbindu-mă destul de des, în cele mai nepotrivite momente 😦
Cum am reușit să trec peste toate astea? Prin Prezență Conștientă și conectarea la copilul interior, care aduce cu el toate trăirile acelea. M-am întors la mine cea de la școală și mi-am spus că e ok să nu știu chiar tot, m-am mângâiat și mi-am spus că acea notă – în ciuda a ceea mi se spunea- nu va fi defenitorie pentru ce voi deveni, că ceilalți au dreptul la propriile reacții, iar acestea nu țin de mine ca persoană ci de situația în sine. M-am dus la mine, copiulul, si-n alte situații care ascundeau răni nevindecate și mi-am vorbit cu blândețe. Apoi mi-am decuplat cât mai des pilotul automat (acela care face ca mintea mea să fie în acțiuni/activități/situții trecute sau viitoare) și m-am adus în Prezent, trăind fiecare senzație, fără să mi-o neg, fără să mă critic, fără să mă acuz, respirând, fiind conștientă de mine. (Nu-mi iese de fiecare dată – însă exersarea este extrem de importantă!) Și-atunci când nu puteam face față singură unor sentimente puternice, mi-am sunat prieteni dragi care au știut să mă asculte și să-mi valideze ceea ce simt, fără să judece, sau să dea sfaturi.
Și uite așa o conferință importantă e pe cale să se contureze pentru Bacău – ”Prezența Conștientă: Esența relației părinte-copil”, pe 19 martie 2016, la Filarmonica ”Mihail Jora” (Ateneu) Bacău
De ce să vii la acestă conferință?
- Pentru că dezvoltarea personală ne face să ne simțim mai bine cu noi și dacă nouă ne este bine și celor dragi le va fi.
- Deoarece, oricând avem ceva nou de descoperit și dacă nu accesăm acele ocazii nu vom ști dacă ele sunt sau nu definitorii pentru ce vom fi de la acel punct înainte.
- Fiindcă avem nevoie de mai mult decât o informație citită, avem nevoie de contact, de validare, de răspunsuri directe la întrebări arzătoare.
- Deoarece, ca și părinți, ne simțim în impas uneori și avem impresia că nici o strategie nu mai funcționează și asta – poate – pentru că nu am găsit-o pe cea mai potrivită. De aceea e nevoie să căutăm neîncetat!
- Pentru că astfel de conferințe îți dau o motivație și o energie aparte și te fac să vezi lucrurile dintr-o altă perspectivă.
Cum poți să te înscrii (dacă nu ai făcut-o încă)?
- Completând formularul online aici
Celina – Asocația Centrul Părinții Spun Prezent
Părinte Prezent 