Să ai curaj și să fii bun!

Ne-am uitat  – din nou – aseară, eu cu Ea, la Cenușăreasa (filmul, ecranizarea din 2015). Atunci când prințul ajunge  la casa ei, cu pantoful de cristal și în sfârșit e descoperită – închisă fiind în podul casei – în timp ce ea coboară să-l întâlnească pe prinț, așa murdară și răvășită, plină de gânduri și sentimente, povestitorul spune: ”Acesta este cel mai mare risc pe care și-l poate asuma cineva vreodată, să fie văzut așa cum este cu adevărat”.  Am rămas cu aceste vorbe în cap…

Acum o săptâmână luam masa într-un mall din București cu o persoană extrem de specială, Ana, discutând entuziasmate depre ceea ce tocmai se întâmplase – un eveniment pentru și din suflet. Eveniment care exact asta a transmis ”asumă-ți riscul! fii așa cum ești cu adevărat”! ”Să ai curaj și să fii bun!” (era continuarea din film dar și din viața reală).

Sâmbătă 10 octombrie am plecat cu noaptea în cap, dar în plină trezire sufletească spre Puterea Relațiilor, conferința susținută de Otilia Mantelers si Gaspar Gyorgy, la București. De când au anunțat această conferință, am știut că vreau să merg, am urmărit fiecare articol și fiecare ieșire a lor în presă,  visându-mă în călătoria ”de la vină către vulnerabilitate și vindecare”. Abia cu câteva ore înainte am știut că voi ajunge și-asta a făcut ca trăirile mele să fie și mai intense.

Am ajuns prima și-am intrat în sala mare și roșie a unui uriaș cinematograf, m-am simțit ca în prima zi de școală, sentimentele despre care ei aveau să discute, s-au instalat rapid în corpul meu. Era acolo și rușine și teamă și cu siguranță vulnerabilitate. Am zărit însă, pe ultimele rânduri, două figuri cunoscute, ce m-au îndrumat spre un loc potrivit și de-odată acel spațiu imens si-a mai redus din dimensiuni. Îmi zâmbeau cald, doi oameni emoționați ce aveau să vorbească despre niște lucruri atât de firești, de sensibile, dar atât de tabu. Pentru 4 ore, aveau să-și pună sufletul și cunoștințele/experiența pe tavă în fața celor 350-400 de participanți. Le-am simțit și trăit și eu emoția și mi-a plăcut.

Despre ce s-a vorbit la conferință s-au scris extrem de multe articole, de-aceea am și ales să amân această postare, fiindcă am vrut să decantez, să aplic, să mă descopăr.

Cu ce-am rămas după această întâlnire a sufletelor!? – conferință e un cuvânt prea rece pentru ce s-a întâmplat acolo:

• cu ideea că ”indiferent cine ești, te confrunți cu rușinea și tuturor le este frică să vorbească despre asta”;
• e important ”să transpunem rușinea în cuvinte, tăcerea duce la durere (iar creierul nu face diferența între durerea fizică sau emoțională, o tratează la fel);
• ”rușinea poate apărea de la câteva luni” – când bebelușul se simte neiubit, fiindcă anumite nevoi nu i-au fost îndeplinite;
• ”rușinea și vina sunt ca un bumerang”, cu cât încercăm să le aruncăm mai departe, să le ascundem mai mult, cu atât vor ieși la iveală mai zgomotos și vehement;
• Pedeapsă = Rușine = Imagine de sine negativă ”parentajul este un predictor important al modului în care vor răspunde copiii la emoțiile de rușină și vină” – cu alte cuvinte copiii au nevoie ca noi să le imprimăm sentimentul de ”acasă”, de încredere și siguranță au nevoie ca noi să-i acceptăm așa cum sunt pentru ca  mai apoi ei s-o poată face, mai ales când ceilalți nu o fac. ”Trebuie să fim fericiți de perfecțiunea unică a copiilor noștri” – Cristina Trepcea; fiindcă rușinea nu e un sentiment de bază ci unul indus (învățăm încă de mici să ne reprimăm nevoi de bază, pentru a nu pierde iubirea – ex: nu vreau sa mănânc broccoli, dar o fac pentru ca mama e tare mandra de mine, daca nu-l manânc se supără și mă ceartă, pierd iubirea ei, mi-e rușine și mă simt vinovat, de aceea il mănânc.);
• rușinea corodează relațiile cu ceilalți și ea nu vine singură e însoțită de dezamăgire, teamă, tristețe, etc.
• ”Rușinea este, de fapt frica că nu sunt bun de nimic”;
• La femei rușinea se resimte atunci când este atacată una din următoarele calități: cea de femeie, de mama (Otilia ne îndruma ca în loc să criticăm/judecăm modul in care o mamă alege să facă ceva, mai bine întrebăm ”Cum îți este?” ”Ce trezește copilul în tine?”) și cea legată de sexualitate. ”Adesea e mai traumatic că nu vorbim despre ce ni se întâmplă, decât ceea ce ni se întâmplă!”
• la bărbați rușinea vine pe fondul sentimentului ”nu sunt sufiecint de bun”, a unui eșec profesional, personal;
• vulnerabilitatea este capacitatea de a simți orice, de a te expune (însă nu e nevoie să ne expunem 100% in fața tuturor, e bine să ne alegem cu atenție partenerii)
• VINDECAREA. Atunci când punem in cuvinte (ceea ce am simțit, ce ni s-a întâmplat) avem ocazia să recreem, să procesăm, vorbind ne liniștim, povestea noastră poate fi un instrument de vindecare. Empatia este un antidot, compasiunea și conectarea sunt, de asemnea, foarte importante în vindecare.

Am plecat de-acolo cu certitudinea că nu sunt singură, că oameni din diferite medii, cu profesii diferite, oameni simpli sau persoane publice simt la fel când e vorba de rușine, vină, vulnerabilitate, că tuturor ne este la fel de greu să ne dezvăluim, că 350 de persoane pot simți la fel, la un moment dat. Că o echipă gigea poate schimba lumea – a mea cel puțin. Că sunt mai puternic când ”pot accepta lumina și întunericul din mine și din ceilalți”. Că unde e bunătate e și magie. Că nu e nimic în neregulă cu mine, că pot fi mai bună azi decât am fost ieri. Că e tumultos să exprimi în cuvinte ceea ce simți, dar dacă ai un partener de încredere, devine eliberator. Că în fața emoțiilor suntem la fel și-nțelegând asta vom avea un sentiment de echilibru. Că NU sunt mai curajoși cei ce nu vorbesc despre sentimentele lor, ci doar mai temători. Că vulnerabilitatea nu e o slăbiciune ci o putere. Că sunt mai bună, dacă am curaj!

Mulțumesc tuturor celor ce au făcut posibilă prezența mea acolo 😉

Despre Puterea Relațiilor mai puteți citi aici și aici.